Desi nu e primavara, sunt cu gandul la ea, dar ma bucur nespus de mult si de zapada alba, stralucitoare.

 Domnul ger al iernii cuprinde toata natura in turturi de gheata, ce sunt insirate ca niste cristale de jur imprejurul acoperiselor de casa.

Orice nasuc ce indrazneste sa iasa afara, pe loc e inrosit, dar nu e nimic! Putina culoare, nu strica, un pic!

Si din nou, cu gandul la primavara. Mai este mult pana cand primele gaze incep sa apara, miscand nestingherit printre petalele parfumate de primavara.

Dis de dimineata cum te trezesti, te uiti de la fereastra sa vezi cati centimetri are zapada. Zapada nu-i, in shimb noroi este destul si inca mult, sa ajunga pana la primavara.

Toti pomii sunt goi, totul e gri si mai este mult pana primul boboc isi va desface petalele parfumate.

Un ciripit razlet ce vine dinspre padurea de langa casa parca, parca, iti da un sentiment ca primavara, in cele din urma, la timpul potrivit isi va face cu siguranta simtita prezenta.