O luna frumoasa!

Cat de frumos suna cantecul curat al pasarilor. Tonuri muzicale rasuna in toata padurea. Nimic nu le opreste melodia placuta ce o transmite si celorlalte vietuitoare, ca natura, incet, dar in curand va primi culori vii si miresme placut parfumate.

Curand si gazele cantarete se vor alatura corului de pasari, fiecare cu frumusetea lor deosebita.

Desi nu e primavara, sunt cu gandul la ea, dar ma bucur nespus de mult si de zapada alba, stralucitoare.

 Domnul ger al iernii cuprinde toata natura in turturi de gheata, ce sunt insirate ca niste cristale de jur imprejurul acoperiselor de casa.

Orice nasuc ce indrazneste sa iasa afara, pe loc e inrosit, dar nu e nimic! Putina culoare, nu strica, un pic!

Si din nou, cu gandul la primavara. Mai este mult pana cand primele gaze incep sa apara, miscand nestingherit printre petalele parfumate de primavara.

Sus, sus pe o craca, printre doua frunze ruginii, sta o bufnita mirata ce ochii spre tine i-a atintit.

Sta si se mira, iar tu uimit ca ea te gandesti, ce atata uimire doar dintr-o singura privire!

Incet soarele se lasa si treptat padurea se incetoseaza, iar tu doar ochii ei ii mai vezi.

Si un sunet ce te face sa gandesti ca e timpul ca padurea, tu, acum sa o parasesti.

Si pentru ca in ultima perioada am fost foarte ocupata, nu am mai ilustrat ceva nou. Am reusit, totusi sa realizez doua schite. Un iepuras ce strange morcovi si o vulpita cu o codita cam zbarlita.

Daca au mai ramas prin gradina voastra morcovi, nu va ingrijorati, iepurasul meu cam ciudatel degraba ii va strange el! Asa e el, strangaret de fel!

Frunzele de toamna sunt frumos pigmentate in culori calde.

Toamna a pictat fiecare copac in nuante diferite, iar eu cu penita imbibata in cerneala am adaugat cate o ilustratie vesela pe suprafata fragila a frunzelor de toamna.

Doua ciupercute cu palariile stropite de picatele albe ca niste buline parca nu au loc, se inghesuie, dar nu stiu unde capul sa il ridice printre frunzele cazute.

Ochii din noapte te privesc atent. Incerci sa te ascunzi, dar capul si-l roteste cat poate de mult.

Te vede iar si tu din nou incerci sa te ascunzi. Priveste cu multa atentie, si ce sa vezi e bufnita de noapte ce tocmai ochii pe tine a pus.

Un inceput de toamna frumos!

Ador florile, ador plantele si orice firicel de iarba mi se pare interesant. Deseori le presez, dar cel mai frumos moment este atunci cand le vad pline de viata si prospetime, chiar si cand le asez intr-un borcanas cu apa.

 De data aceasta, am optat sa le lipesc in caietul meu cu schite pentru a observa cu mai mare atentie fiecare forma si nuanta de culoare cu care sunt pigmentate petalele fine ale acestora.

Nimic nu le poate intrece frumusetea.

In iarba deasa, plina cu flori de camp se zarea o fundita ce se misca odata cu adierea vantului placut de vara. Pasind pe iarba moale in directia ei, am gasit o palariuta de soare.

Cine oare a uitat-o acolo? Sa fie tocmai broscuta cea grabita ce sarea cu asa avant dintr-un loc in altul si zicea: oac, oac, oac palaria nu mai imi e pe cap. Si iar: oac, oac, oac acum eu ce am sa fac?

O luna frumoasa !