Sus, sus pe o craca, printre doua frunze ruginii, sta o bufnita mirata ce ochii spre tine i-a atintit.

Sta si se mira, iar tu uimit ca ea te gandesti, ce atata uimire doar dintr-o singura privire!

Incet soarele se lasa si treptat padurea se incetoseaza, iar tu doar ochii ei ii mai vezi.

Si un sunet ce te face sa gandesti ca e timpul ca padurea, tu, acum sa o parasesti.